Arhivă pentru Ianuarie 2011

La mulţi ani România Vechiului Regat!

Ianuarie 24, 2011

Trăiască România!E o nouă zi, nu doar o altă zi, ci ziua care ne desăvârseşte ca naţiune, ziua în care intrăm în rândul popoarelor europene ca stat. Este ziua în care se realizează România Mică, baza viitoarei Românii Reîntregite(să nu uităm că prima întregire a teritoriilor locuite de români a fost făcută în anul 1600 de Mihai Viteazul), este ziua împlinirii a jumătate din idealul naţional de unificare a tuturor românilor într-un singur stat.

Mâna din stânga blogului, care ţine drapelul în mână, mă obligă să vă (re)aduc la cunoştinţă semnificaţia acestei zile de 24 ianurie(1859). Scurt istoric:

  • potrivit convenţiei de la Paris din anul 1858 (care prevedea unirea parţială a Ţării Româneşti cu Moldova sub denumirea de ’Principatele unite ale Moldovei şi Valahiei’ sub suzeranitatea Porţii otomane) se organizează alegeri în cadrul Adunărilor Ad-hoc, prima dată în Moldova unde colonelul Alexandru Ioan Cuza este ales în unanimitate domn al Ţării Moldovei în 5 ianuarie 1859. Întrucât convenţia nu prevedea ca să fie aleşi domni separaţi pentru cele două principate, românii au profitat de acest lucru şi l-au ales tot în unanimitate ca domn al Tării Româneşti pe colonelul A. I. Cuza în ziua de 24 ianuarie 1859.
  • datorită divergenţelor dintre Marile Puteri ale Europei, unirea românilor o fost recunoscută pe plan internaţional la început doar de Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia, iar mai apoi şi de celelalte două mari puteri, Austria şi Imperiul Otoman.alexandru ioan cuza

Nu trebuie să uităm că unirea Principatelor Române  este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza, care a dus o politică externă energică şi a pus bazele primului capitol de istorie diplomatică modernă în spaţiul românesc.

 

 

 

 

LA MULŢI ANI ROMÂNIA MICĂ!

Anunțuri

Mihai Eminovici…

Ianuarie 15, 2011
  • Pentru a marca ziua unui mare geniu şi poet român am hotărât să postez o mică şi neînsemnată parte din opera lui Mihai Eminescu, şi pentru a arăta totodată spiritul acestei naţii nu a murit încă; că avem de unde să ne tragem seva spirituală şi modele de urmat în viaţă:

Lacul

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;

Tresărind în cercuri albe

El cutremură o barcă.

 

Şi eu trec de-a lung pe maluri,

Parc-ascult şi parc-aştept

Ea din trestii să răsară

Şi să-mi cadă lin pe piept;

 

sărim în luntrea mică,

Îngânaţi de glas de ape,

Şi să scap din mână cârma,

Şi lopeţile să-mi scape;

 

plutim cuprinşi de farmec

Sub lumina blândei lune-

Vântu-n trestii lin foşnească,

Unduioasa apă sune!

 

Dar nu vine… Singuratic

În zadar suspin şi sufăr

Lângă lacul cel albastru

Încărcat cu flori de nufăr.

  • am ales această poezie din motive personale; se face că în  generală prin clasa VII-a am participat la concursul de recitat poezii organizat cu ocazia sărbătoriri acestui geniu poetic, unde am recitat această poezie, din păcate m-am făcut de râs; nu pentru că nu am ştiut poezia, ci pentru că la un moment dat(undeva la începutul strofei a III-a) din cauza emoţiilor, m-am pierdut cu firea şi parcă clasa în care eram se scufunda, încet.. încet.. 😀
  • nu este important, zic eu, rezultatul :), ci mai degrabă voinţa şi intenţa de a participa la această sărbătoare cu adevărat naţională, de aceea să acordăm respectul cuvenit celui mai mare poet român din toate timpurile

scrisoare…

Ianuarie 5, 2011

Cotrobăind printre foile cu însemanări şi fişele mele am dat peste o scrisoare aparte, pe care m-am hotărât să v-o prezint şi vouă. Această scrisoare i-a fost trmisă Margaretei, de către tatăl ei Alexandru Vlahută la implinirea vârstei de 20 ani.

„Să trăieşti Mimilică dragă, şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că cei răi nu pot fi iubiţi, şi-al doilea… al doilea… de! norocul şi celelalte ”pere mălăieţe”, care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine înfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. Şi pregătirea asta este operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la început. Şi de aceea vezi aşa de puţini oameni fericiţi… Atâţi câţi merită.

A, dacă nu ne-am iubi pe noi aşa fără de măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi, ori asupra unei fapte urâte; dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.

Eu am mare încredere în voinţa ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd c-ai început să ştii asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să-ţi cauţi singură drumul cel adevărat!

Aşa Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te smţi egoistă, de câte ori te muşcă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”. Dar mai ales aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar face vreodată să roşeşti. Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire mai deplină, ca o conştiinţă curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi de 50 de ani ai s-o înţelegi mai bine. Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi.

Te îmbrăţişează cu drag,

Al. Vlahută”

  • o parte dintre voi o ştiţi, sau chiar o aveţi, dar îndemnul meu ar fi ca toţi să citim acestă scrisoare in fiecare zi, cel puţin odată.

1 ianuarie 2011…

Ianuarie 1, 2011

După starea de spirit din ajun consumată  şi traumatizat de intrarea în noul an, mi-am adus aminte că ziua de azi nu e ca orice altă zi, astăzi sărbătorim ziua Sfântului Vasile , el a fost primul ierarh care a întemeiat azile şi spitale pentru cei nevoiaşi, îndemnând totodată pe cei bogaţi să-i ajute pe cei săraci şi lipsiţi. Să-i  urmăm exemplul şi să ne rugăm lui pentru sănătatea  noastră şi a tuturor!

La mulţi ani tuturor celor care poartă numele acestui sfânt!