File din folclor

Datorită faptului că azi am sărbătorit Dragobetele, pe langă faptul că am sărbătorit pomenirea aflării cinstitului cap al sfântului proroc Înaintemergător şi Botezător Ioan, vreau să vă prezint o nouă poezie din folclor, foarte frumos spusă, tot poezie de dor, ca să împac şi Dragobetele şi folclorul(vorba vine, că şi Dragobetele tot folclor e). Poezia face parte tot din volumul „Mândră-i floarea dorului”, şi sper să vă placă si vouă:

Mândră dragă, de departe,

Îţi trimit această carte.

Carte scrisă la  lumină,

Şi cu dor de la inimă;

Carte scrisă la lămpaş,

Ochii sărutaţi-i-aş;

Carte scrisă cu dor,

De ce plângeţi, ochilor?

Să cultivăm folclorul

Inspirat de Seby, fără să mai insist asupra lăsări în uitare a folclorului (a rădăcinilor noastre în fond) vreau să vă prezint o poezie de dor. Folclor de pe plaiurile Crişanei, poezii adunate de mai mulţi autori, în perioada comunistă, sub egida Casei regionale a creaţiei populare Crişana în cartea „Mândră-i floarea dorului”. Poezia sună cam aşa:

De s-ar putea dorul scrie,

Cum se scrie pe hârtie,

Ori să îl poţi desena

Pe hârtie cu ceva,

Cum îl simte inima,

Poate s-ar împuţina!

Dară dorul cine-l poartă,

Îi dor pe viaţa toată

Şi oricât ar desena

Nu îl poate arăta!

Că nu-i flacără, nici foc,

Batăr s-ar aprinde pe loc,

Nu-i nici aripă de vânt,

Nu-l poţi scrie nicicând,

Dar îl porţi până-n mormânt!

• poezie preluată de la Nan Elisabeta din satul Tăgădău