Să cultivăm folclorul

Inspirat de Seby, fără să mai insist asupra lăsări în uitare a folclorului (a rădăcinilor noastre în fond) vreau să vă prezint o poezie de dor. Folclor de pe plaiurile Crişanei, poezii adunate de mai mulţi autori, în perioada comunistă, sub egida Casei regionale a creaţiei populare Crişana în cartea „Mândră-i floarea dorului”. Poezia sună cam aşa:

De s-ar putea dorul scrie,

Cum se scrie pe hârtie,

Ori să îl poţi desena

Pe hârtie cu ceva,

Cum îl simte inima,

Poate s-ar împuţina!

Dară dorul cine-l poartă,

Îi dor pe viaţa toată

Şi oricât ar desena

Nu îl poate arăta!

Că nu-i flacără, nici foc,

Batăr s-ar aprinde pe loc,

Nu-i nici aripă de vânt,

Nu-l poţi scrie nicicând,

Dar îl porţi până-n mormânt!

  • poezie preluată de la Nan Elisabeta din satul Tăgădău

 

Anunțuri
Explore posts in the same categories: Folclor

6 comentarii pe “Să cultivăm folclorul”

  1. Sebastian C Says:

    e interesanta poezia….cum am mai discutat noi, din filosofia taranului. Sper ca Maria iti va citi postul si va spune ca nu e la moda poezia.

  2. DaffYDuck Says:

    intradevar Sebastiane, e interesanta. un lucru bun e posibilitatea de a alege, pentru ca poezii de genul asta sunt o gramada. fiind fan Grigore Lese, in limita spatiului as dori sa postez o poezie preluata de dansul si recitata la majoritatea spectacolelor ce le intretine. poezia suna cam asa:

    Maica, maiculita me’
    De te-a lovit dor de mine
    Ie drumutu’ de-a lungu,
    orasele de-a randu
    Unde-o fi steagu-aplecat
    Io acolo-i hi pticat
    Supt o tulpina de brad
    Tat in sange inchegat
    Tat in sange de cel ros’
    Din feciorii cei frumosi.
    Mandre semne mi-i afla:
    La pticioare-iarba mare
    La brau-holdita de grau,
    La buzuta-scanteuta,
    La gat-rugut inflorit
    Ca de gre moarte-am murit:
    De plasa cutitului,
    De pusca Imparatului,
    Fara lumina de ceara,
    Fara om dint-a me tara,
    Fara lumina de sau,
    Si plans de tat neamu meu.

    Mortisorii tai lumuca
    Tuturor le-ai fost mamuca
    Numai mie mastihuca
    Cand porunca mi-o pticat
    Doamne, rau m-amn suparat
    Mandra me, mandra iubita
    Nu-ti fie voia urata
    Si inma rau scardita
    Ca de-a hi-n lume vo pace
    Io iara ma voi intorce
    Da de-a hi vo rautate
    M-oi lipti lang-o cetate
    Si ti-oi scrie mandra carte.
    -Mai badita, badisor,
    Scrie-mi carte ca mi-i dor
    Da n-o scrie cu cerneala,
    Ca de-aceia-i multa-n tara.
    Si n-o scrie cu carbune
    Ca d-acela-i mult in lume.
    Ci o scrie cu argint
    Sa stiu ca-i de la iubit,
    Carticica-n cornurele
    pa de margini cu margele,
    Oi citi-o-n pumnisori
    Cu lacrimi din ochisori
    Oi citi-o pan’gradina
    Cu lacrimi de la inima.

  3. eliza Says:

    E foarte frumoasă poezia postată de tine, îmi aduce aminte de perioada în care cântam muzică populară!(Atunci nu-mi plăcea atât de mult, acum aş vrea să se reîntoarcă vremurile respective)…

  4. ҉ellena Says:

    hmm.. 😕 versurile spun totul! 🙂
    frumos!


  5. […] şi folclorul(vorba vine, că şi Dragobetele tot folclor e). Poezia face parte tot din volumul “Mândră-i floarea dorului”, şi sper să vă placă si vouă: Mândră dragă, de […]


  6. […] poezie constituie continuarea iniţiativei mai vechi de a promova folclorul şi valorile acestui neam, prin urmare am ales o poezie de dor, culeasă în […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: