„superștițiozilor”…

Gheorghe Șincai(1754-1816) s-a născut în localitatea (Râciu de Câmpie) care azi îi poartă numele, Șincai, din județul Mureș, și a murit în Košice, o localitate din Slovacia de azi. A studiat, pe rând, la Târgu Mureș, apoi la Cluj, Bistrița, Blaj, „Colegiul Sfânta Barbara” din Viena și la Colegiul Pontifical „De Propaganda Fide” de la Roma(unde a deținut postul de bibliotecar), în ultimele două orașe fiind împreună cu Samuil Micu.

Gheorghe Șincai

Gheorghe Șincai

Printre alte calități o avea și pe aceea de poliglot, vorbea limba greacă, latină, maghiară, germană, italiană și franceză. A lăsat în urma sa o serie de opere foarte importante, precum: „Hronica românilor şi a mai multor neamuri în cât au fost ele amestecate cu românii, cât lucrurile, întâmplările şi faptele unora faţă de ale altora nu se pot scrie pre înţeles, din mai multe mii de autori, în cursul a treizeci şi patru de ani culese” în care el aduce argumente inedite despre originea și continuitatea românilor în spațiul „Vechii Dacii”, descoperite în arhivele Vaticanului; „Elementa linguae daco-romanae sive valachie”, scrisă în colaborare cu Samuel Micu, „Catehismul cel mare cu întrebări şi răspunsuri alcătuit şi întocmit pentru folosul şi procopseala tuturor şcoalelor normaliceşti a neamului românesc” și multe altele.
În aceeași lucrare „Învățătură firească spre surparea superstiției norodului”, Gheorghe Șincai, după o expunere a rolului focului și a proprietăților lui, se ocupă de o altă categorie de „superștițiozi”, cei care cred în puterile magice și supranaturale ale focului. Să-i dăm cuvântul:

Din puterea cea prea mare a focului, despre care cuvântai mai nainte, poți judeca, o, cetitorule!, cât de mare este nebunia și a jidovilor și a creștinilor acelora carii vreau să împedece aprinderile cele mai groaznice prin niște cuvinte care, fără de temei și tocma cu necinstea lui Dumnezeu, le întrebuințează ei din Sânta Scriptură spre stingerea focului mai adogând la cuvintele acelea și niște ceremonii și mornăituri deșerte; pentru că știut lucru este că cuvintele care se află scrise în S(fânta). Scriptură nu pentru aceea s-au scris într-însa pentru ca să le schimosim noi și să trăim cu dânsăle după rău cugetul nostru. Ci pentru aceea s-au scris pentru ca să facem și să credem ce ni s-au zis sau ce ni s-au arătat printr-însele. Căci unde e scris în toată S. Scriptură că sânt într-însa cuvinte prin care s-ar putea stinge focul? De sânt, precum rău li se pare și jidovilor și creștinilor celor superștițiozi, pentru ce nu-și apără aceștia căsile și olatele sale de foc cu cuvintele acelea? Au nu pentru aceea nu le apară pentru că numai apa e mișlocitoarea cea mai bună și cea mai puternică asupra focului?


Anunțuri
Explore posts in the same categories: Gheorghe Șincai

Etichete: , ,

You can comment below, or link to this permanent URL from your own site.

One Comment pe “„superștițiozilor”…”

  1. Maria Says:

    Bine de retinut 😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: