Archive for the ‘Folclor’ category

O „urmă” de conştiinţă

Iulie 11, 2011

Plictisit de valorile promovate pe micul ecran şi de muzica de ultimă modă care îmi zgâlţie auzul, şi-mi provoacă moartea ultimului neuron, revin dinou la vechile valori pentru a “lua o gură de aer”, fără teama de a mă intoxica (cu melodii create din două versuri – maxim o strofă, repetate/ă la nesfâşit) şi de a deveni parte din masa de ingurgitare a tuturor tâmpeniilor lansate la “tembelizor”.

Aşa precum Cornelius Tacitus le cerea romanilor revenirea la vechile virtuţi(“virtus romana rediviva”), aşa le cer şi eu concetăţenilor mei (re)cunoaşterea înţelepciunii acestui popor  care, la aceea vreme, avea o conştiinţă; conştiinţă care, astăzi, pare că ne cam lipseşte.

Această poezie constituie continuarea iniţiativei mai vechi de a promova folclorul şi valorile acestui neam, prin urmare am ales o poezie de dor, culeasă în 1966 şi inclusă într-o culegere de poezii folclorice “Mândră-i floarea dorului”, întocmită de Ion Bradu sub egida Casei regionale a creaţiei populare Crişana:

Ce mi mie drag pe lume,

Bădița cu vorbe bune;

Crenguța cu două nuci,

Bădița cu vorbe dulci.

Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,

Pasăre să pot zbura,

Pe deasupra Binșului,

În brațele badiului;

Să văd badea ce-o cina

Cu cine s-o alina;

Să văd badea ce-o prânzi,

De mine ce-a vorovi!

  • poezie culeasă de la Popa Mihai, din comuna Pocola.
Anunțuri

File din folclor

Februarie 24, 2011

Datorită faptului că azi am sărbătorit Dragobetele, pe langă faptul că am sărbătorit pomenirea aflării cinstitului cap al sfântului proroc Înaintemergător şi Botezător Ioan, vreau să vă prezint o nouă poezie din folclor, foarte frumos spusă, tot poezie de dor, ca să împac şi Dragobetele şi folclorul(vorba vine, că şi Dragobetele tot folclor e). Poezia face parte tot din volumul „Mândră-i floarea dorului”, şi sper să vă placă si vouă:

Mândră dragă, de departe,

Îţi trimit această carte.

Carte scrisă la  lumină,

Şi cu dor de la inimă;

Carte scrisă la lămpaş,

Ochii sărutaţi-i-aş;

Carte scrisă cu dor,

De ce plângeţi, ochilor?

Să cultivăm folclorul

Februarie 10, 2011

Inspirat de Seby, fără să mai insist asupra lăsări în uitare a folclorului (a rădăcinilor noastre în fond) vreau să vă prezint o poezie de dor. Folclor de pe plaiurile Crişanei, poezii adunate de mai mulţi autori, în perioada comunistă, sub egida Casei regionale a creaţiei populare Crişana în cartea „Mândră-i floarea dorului”. Poezia sună cam aşa:

De s-ar putea dorul scrie,

Cum se scrie pe hârtie,

Ori să îl poţi desena

Pe hârtie cu ceva,

Cum îl simte inima,

Poate s-ar împuţina!

Dară dorul cine-l poartă,

Îi dor pe viaţa toată

Şi oricât ar desena

Nu îl poate arăta!

Că nu-i flacără, nici foc,

Batăr s-ar aprinde pe loc,

Nu-i nici aripă de vânt,

Nu-l poţi scrie nicicând,

Dar îl porţi până-n mormânt!

  • poezie preluată de la Nan Elisabeta din satul Tăgădău