Archive for the ‘Traian Dorz’ category

Traian Dorz

August 15, 2011

Puţini sunt cei care ştiu câte ceva despre Traian Dorz, sau măcar să fi auzit ceva despre el. De ce să merite puţină atenţie?  De ce Traian Dorz? Sau cine e Traian Dorz?

Are o viaţă foarte zbuciumată, este urmărit de Securiate şi condamnat la ani grei de închisoare(17 la număr)  pentru că era un ‘bandit mistico-religios’(în fapt, scria poezii creştine ), şi închis administrativ( de cele mai multe ori), adică fără sentinţă judecătorească, ci conform articolului 209/a: “duşman al ordinii sociale şi al orânduirii socialiste”.

Dintru început se remarcă prin însăşi ziua sa de naştere, aceasta fiind în 25 decembrie 1914, în satul Rîturi, comuna Mizieş (azi Livada Beiuşului, comuna Drăgăneşti, Jud. Bihor) după izbucnirea Primului război mondial, moment la care tatăl său era încorporat în armata austro-ungară pe frontul rusesc. Acesta este luat prizonier în 1916 şi dus în îndepărtata Siberie, de unde va reveni în 1919, când îşi va vedea pentru prima dată fiul, acum în vârstă de 5 ani.

La izbucnirea celui de-al Doilea război mondial, Traian Dorz, este încorporat în armată, dar datorită bolii de inimă de care suferea beneficiază de câteva permisii, iar în 1943 datorită agravării bolii de inimă este trimis acasă pe caz de boală. Se angajează ca funcţionar la notariatul comunal Mizieş, procurându-i lui Richard Wurmbrand imprimate în alb pentru buletine de indentitate, contribuind la salvarea unor evrei de la deportare. Tot acum este arestat pentru prima dată, pentru că publicat broşura: “Păcatele evreilor”, la rugămintea lui Richard Wurmbrand; acesta nu va uita gestul şi peste ani aflat în străinătate(R. Wurmbrand) îi va trimite lui Traian Dorz pachete cu alimente şi medicamente.

Va fi dinou arestat în mai multe rânduri: 1945, 1950, 25 decembrie 1952(chiar de ziua sa), 1959 şi 1982, iar în perioadele de ’libertate’ îi este fixat domiciliu forţat. Supravegherea informativă a Securităţii concretizându-se în peste 2.500 de file de dosare de urmărire informativă, şi în peste 3.000 de file de dosare de anchetă şi de urmărire penală.

De ce Traian Dorz?

Personal vreau să fac cunoscută lupta sa neîncetată, poate nu împotriva sistemului (comunist), ci împotriva ateismului promovat de acesta, urmărind prin aceasta distrugerea sufletului şi conştiinţei omului de rând, a românului, pentru a-l putea controla mai bine spre propriile foloase. Această „luptă”, după cum se vede, a fost dusă în plan spiritual. Traian Dorz scriind poezii, proverbe versificate şi cântări religioase, pentru a-i face pe români conştienţi de comorile creştinismului; o parte dintre poezii vor fi publicate într-o serie de reviste precum: Iisus Biruitorul(Sibiu),  Familia creştină(Beiuş), Prietenul copiilor(Iaşi), Revista Satul(Bucuresti),  Farul creştin(Arad),  Vestitorul Evangheliei(Buc.), Beiuşul, Noua Gazetă de Vest(Oradea), Ostaşul domnului(Buc.) etc.

De asemenea va scrie foarte multe poezii în detenţie: „ciobul de sticlă uns cu scuipat şi dat cu săpun, apoi prăfuit cu puţinul var răzuit de pe perete, strângea rând cu rând şi strofă cu strofă aceste flăcări şi carate acolo de unde nu se mai pierdeau”, povesteşte el despre poeziile scrise în 1953 la Penitenciarul Caransebeş. O serie de poezii le va scrie chiar cu propriul sânge. La început scria o strofă, pe care o memora, apoi altă strofă şi altă strofă pe care le memora alcătuind o poezie; a început apoi să memoreze mai multe poezii, dar dat fiind numărul lor tot mai mare a început să le memoreze pe titluri de poezi, din păcate însă la ieşirea din puşcarie o parte le-a uitat. Totuşi munca depusă i s-a concretizat în peste 17000 de poezii, proverbe versificate şi cântări religioase. Dintre poeziile pe care le-a scris în puşcărie, două vreau să vi le aduc, neapărat, la cunoştinţă:

          O, om…

O, om!… ce mari răspunderi ai

de tot ce faci pe lume!

De tot ce spui în scris sau grai,

de pilda ce la alţii-o dai,

căci ea mereu spre iad sau rai

pe mulţi o să-i îndrume!

 

Ce grijă trebuie să pui

în viaţa ta, în toată,

căci gândul care-l scrii sau spui

 s-a dus…şi-n veci nu-l mai adui,

dar vei culege roada lui

ori viu, ori mort odată.

 

Ai spus o vorbă – vorba ta,

mergând din gură-n gură,

va veseli sau va-ntrista,

va curăţi sau va-ntina,

rodind sămânţa pusa-n ea

de dragoste sau ură.

 

Scrii un cuvânt – cuvântul scris

e-un leac sau e-o otravă!

Tu vei muri, dar tot ce-ai zis

rămâne-n urmă-un drum deschis

înspre Infern sau Paradis,

spre-ocară sau spre slavă.

 

Spui o cântare – viersul tău

rămâne după tine

îndemn spre bine sau spre rău,

spre curăţie sau desfrâu,

lăsând în inimi rodul său

 de har sau de ruşine!

 

Arăţi o cale – calea ta

în urma ta nu piere.

E calea bună sau e rea,

va prăbuşi sau va ’nălţa,

vor merge suflete pe ea

spre rai sau spre durere.

 

Trăieşti o viaţă – viaţa ta

e una, numai una;

oricum ar fi, tu nu uita,

cum ţi-o trăieşti, vei câştiga

ori fericirea-n veci prin ea,

ori chin pe totdeauna!…

 

O, om!… ce mari răspunderi ai,

tu vei pleca din lume!

Dar ce scrii azi, ce spui în grai,

ce laşi prin pilda care-o dai,

pe mulţi, pe mulţi, mereu spre rai

sau iad o să-i îndrume.

 

O, nu uita!… fii credincios,

cu grijă şi cu teamă!

Să laşi în urmă luminos

un grai, un gând, un drum frumos!

– Căci pentru toate, ne-ndoios,

odată vei da seamă!…            

                 

Toţi martirii noştrii

Toţi eroii noştri şi martirii sfinţi,

I-au vândut vreun Iuda pe murdari arginţi.

Pe orice suflet mare care l-am avut,

S-a aflat vreun Iuda care l-a vândut.

Blestemat să fie cine vine-un sfânt,

Spânzurat să moară, fără de mormânt.

Fugă ca de-un monstru cine-l va vedea,

Focul veşnic ardă-i toată viaţa rea.

  • pentru că este o personalitate „gigant”, nu am reuşit să cuprind în acest post tot ce îmi doream, aşa că voi reveni şi cu alte detalii importante în alte posturi dedicate special lui Traian Dorz.
Anunțuri